În data de 07.03.2017, Comisia pentru afaceri juridice din Parlamentul European a emis un Proiect de Raport referitor la punerea în aplicare a Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială (Directiva privind medierea).

În mod deosebit, atrage atenția punctul final (IV) din Expunerea motive:

O relație echilibrată între mediere și procedurile judiciare.

”Raportorul consideră că, deși medierea obligatorie ar promova utilizarea medierii ca alternativă la soluționarea litigiilor în instanță, o astfel de evoluție ar fi în contradicție cu caracteristica de liberă alegere a medierii și ar aduce atingere exercitării dreptului la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești, consacrat la articolul 47 din Cartă. După cum se exemplifică în Hotărârea Curții în cauza Alassini, deși implementarea prealabilă a unei proceduri extrajudiciare de soluționare pentru anumite litigii nu este în sine problematică, este necesară instituirea unor garanții pentru ca efectivitatea protecției jurisdicționale să nu fie afectată, inclusiv caracterul neobligatoriu al hotărârii pronunțate în astfel de proceduri extrajudiciare, finalizarea lor rapidă și la un cost foarte scăzut, precum și disponibilitatea unor măsuri interimare în cazuri excepționale, în care urgența situației le impune.

Prin urmare, articolul 5 alineatul (2) din Directiva privind medierea permite statelor membre să prevadă că, înainte sau după începerea procedurilor judiciare, recurgerea la mediere este obligatorie sau face obiectul unor stimulente sau sancțiuni cu condiția ca, în acest mod, să nu împiedice părțile să își exercite dreptul de acces la instanțe.

Raportorul consideră că este necesară integrarea unor garanții adecvate în procesele de mediere, pentru a limita riscul ca părțile defavorizate, cum ar fi consumatorii și justițiabili nereprezentați, să fie privați de dreptul la o hotărâre independentă a instanței, sau să aibă impresia că sunt privați. În acest sens, este de maximă importanță ca persoanele care recomandă, solicită sau efectuează medierea să se asigure că părțile defavorizate nu soluționează litigii fără a înțelege drepturile conferite prin lege și că părțile favorizate nu utilizează proceduri accelerate de soluționare a litigiilor, inclusiv medierea, pentru a se sustrage obligațiilor lor juridice sau pentru a-și îmbunătăți necuvenit poziția juridică în raport cu celelalte părți.”

Proiectul de raport se finalizează cu propunerea de adoptare a unei rezoluții de către Parlamentul European.

Textul integral poate fi citit aici: