Stimați colegi mediatori,

Vă prezentăm mai jos soluțiile prin care instanțele de judecată din țară au respins ca neîntemeiate acțiunile pe care actualul Consiliu de mediere le-a introdus în instanță împotriva membrilor corpului profesional. Scopul informărilor noastre periodice nu este acela de a răspunde modului total inadecvat și lipsit de obiectivitate în care actuala conducere a Consiliului de mediere prezintă realitatea și își justifică acțiunile îndreptate împotriva mediatorilor. Asta ar însemna să creăm la rândul nostru o imagine falsă și să vă prezentăm o situație diferită de aceea pe care toți mediatorii o resimt în această perioadă.

Dorim ca mediatorii să înțeleagă motivația reală pentru care sunt acționați în instanțe și totodată cât de important este să își formuleze apărare în cazul în care vor fi chemați în judecată.

Aproape în fiecare zi găsim în căsuța de e-mail mesaje de la Consiliul de mediere, semnate de actualul președinte, prin care ni se prezintă zeci de protocoale semnate, participări la întâlniri, invitații la diverse cursuri de formare și seminarii contracost, solicitări de a ne înscrie pe diferite liste și tablouri pentru a media cazuri imaginare, mulțumiri și laude adresate adesea unor instituții ce nu au avut și nu vor avea vreodată legătură cu medierea. Totodată, aproape săptămânal ni se solicită sub diverse forme să achităm taxa profesională și restanțele din anii anteriori, sub amenințarea suspendării, excluderii din profesie sau a altor sancțiuni inventate de membri care conduc instituția.

Site-ul instituției a devenit un instrument de manipulare și amenințare la adresa mediatorilor. Dincolo de mesajele lingușitoare, lipsite de substanță și de perspectiva rezultatelor, sunt postate soluții ale instanțelor din țară prin care mediatorii au fost obligați să achite taxele membrilor Consiliului de mediere. În realitate, peste 90 % din aceste cauze prezentate ca fiind câștigate de conducerea instituției „în lupta sa cu mediatorii” au același numitor comun: mediatori care nu au știut că sunt acționați în judecată și care nu și-au făcut nicio apărare în dosare. Aceasta deoarece au fost citați la sediile declarate prin actele de înființare ale birourilor, la care au renunțat demult, neputându-le susține financiar.

Ce stă în spatele acestei situații nefericite și ce nu cunosc mulți dintre mediatorii care sunt somați și amenințați să achite aceste sume de bani?

În primul rând, mediatorii nu știu că nu datorează legal, cu caracter obligatoriu, nicio taxă instituției publice Consiliul de mediere. Această instituție a avut și are atribuții clar stabilite și limitate prin lege, între care nu și acelea de a organiza profesia de mediator și de a încasa cotizații. Această falsă idee este prezentată permanent, prin diverse forme, de actuala conducere a instituției, dublată de afirmația că “în orice profesie se plătesc taxe”. Ce omit cu bună știință să spună membrii instituției este că, în toate celelalte profesii, sistemul este total diferit iar banii colectați sub formă de cote, cotizații, etc. sunt cheltuiți conform unui buget aprobat de membrii acelor profesii. Totodată, există organe de control financiar și se prezintă rapoarte financiare. Membrii Consiliului de mediere se fac că nu înțeleg aceste lucruri deoarece așa s-au obișnuit pe parcursul mandatelor succesive pe care le-au deținut la conducere instituției: să aibă bani pe care să-i cheltuiască după cum doresc, fără a fi controlați de nimeni și fără a publica vreodată rapoarte financiare privind veniturile și cheltuielile.

Consiliul de mediere nu este un organism de tip asociativ, nu este organul de conducere al profesiei de mediator iar mediatorii nu sunt subordonați acestuia. Sursele de finanțare ale Consiliului de mediere sunt expres prevăzute de lege iar între acestea se regăsește o singură taxă: Taxa de autorizare. Orice altă taxă cu caracter obligatoriu care este stabilită de către Consiliul de mediere în sarcina mediatorilor a fost, este și va fi una abuzivă, fără suport legal. Între obligațiile legale ale mediatorilor nu se regăsește aceea de a plăti taxe, la fel cum în mod evident nu sunt prevăzute sancțiuni pentru neplata acestora.

În perioada 2012-2014 Consiliul de mediere a acumulat sume enorme de bani ce au provenit din taxele de autorizare plătite de absolvenții cursurilor de formare care s-au autorizat pentru a practica profesia. Aceste sume de bani au fost cheltuite în perioada 2013-2017, în mare parte, pe indemnizațiile membrilor instituției și pe salariile personalului angajat. În prezent, aceste rezerve sunt epuizate, fără ca profesia în sine și promovarea sa să fi beneficiat de majoritatea acestor bani, cum ar fi fost normal. Și asta deoarece majoritatea membrilor actualului Consiliu cât și ai celui anterior au cheltuit așa cum au dorit fondurile instituției, cunoscând că aparent nu răspund în fața nimănui. Numai actualul Consiliu de mediere a cheltuit în mandatul său aproximativ 4,5 milioane de lei noi, mai mult de 2/3 reprezentând rezerve din anii precedenți.

De fapt, în ultimii 7 ani, instituția a reprezentat un mediu extrem de propice pentru dezvoltarea unei afaceri conduse de chiar membrii Consiliului de mediere, ce a avut ca rezultat formarea de mediatori și formarea de formatori. Membrii instituției au deținut și dețin școli de formare în domeniu, au autorizat formatori ce colaborează cu SRL-urile deținute de aceștia. Aceasta în timp ce instituția Consiliul de mediere are atribuția de a autoriza cursurile de formare și persoanele care susțin aceste cursuri. În consecință, majoritatea membrilor care conduc astăzi instituția și care s-au regăsit și în mandatele trecute, nu doresc altceva decât să mențină același sistem centrat pe formare profesională și mai puțin pe practicarea profesiei în sine.

În condițiile unei scăderi masive a cererii pe piața formării de mediatori și totodată în contextul epuizării resurselor instituției, mediatorii autorizați sunt priviți ca fiind cea mai bună și unica sursă de finanțare cheltuielilor nejustificate ale unei instituții care nu își înțelege rolul. În consecință, inventarea unor structuri teritoriale și a unor așa-zise cotizații a părut a fi cea mai simplă soluție pentru actualii membri ai Consiliului de mediere. Numai că legea nu prevede obligația mediatorilor de a susține activitatea administrativă a instituției (inclusiv indemnizațiile enorme ale membrilor), la fel cum nu prevede controlul financiar al modului cum instituția gestionează fondurile. Iar asta demonstrează clar de ce Legea nr.192/2006 nu a permis Consiliului de mediere să încaseze cotizații(taxe profesionale anuale obligatorii care condiționează dreptul de exercitare al profesiei) și nici nu a stabilit sancțiuni pentru neplata lor.

Situația prezentată mai sus este confirmată de actuala abordare a majorității care conduce instituția: lipsa totală de solidaritate cu mediatorii și cu perioada dificilă pe care profesia de mediator o traversează din anul 2014. Astfel, soluțiile pe care actuala conducere le-a găsit sunt în totală contradicție cu principiile medierii și calitățile unui mediator. În ultimul an Consiliul de mediere se laudă cu numărul acțiunilor de chemare în judecată îndreptate împotriva mediatorilor în vreme ce membrii săi continuă să încaseze indemnizații de aproximativ 60.000 de lei pe lună. Soluțiile găsite de actualii membri ai Consiliului de mediere nu au în vedere reducerea masivă a cheltuielilor instituției și adaptarea acesteia la nivelul cerut de piață, ci menținerea acestor cheltuieli și acoperirea lor din contribuțiile mediatorilor, majoritatea nepracticanți. În același timp, promisiunile făcute de acești membri în campania electorală de la finalul anului 2014 au eșuat în majoritatea lor sau au fost uitate.

Astfel, Consiliul de mediere a devenit din instituția care ar trebui să promoveze medierea ca modalitate de soluționare a conflictelor, alternativă la instanța de judecată, un furnizor constant de litigii, în care părțile sunt mediatori iar obiectul este recuperarea de bani.

Vezi Solutiile favorabile mediatorilor