În data de 30.05.2017, Asociația Profesională a Mediatorilor din România, Asociația Profesională de Mediere Pro Pact şi Asociația Profesională Colegiul Mediatorilor au depus la Consiliul de mediere plângerea prealabilă conform Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în scopul anulării hotărârilor care reglementează ”taxa profesională”, emise de Consiliul de mediere în perioada cuprinsă între anii 2012-2016.

Am solicitat Consiliului de mediere revocarea în întregime sau, după caz, în parte, a următoarelor hotărâri: Hotărârea nr. 196/25.02.2012, Hotărârea nr. 197/25.02.2012, Hotărârea nr. 20/31.05.2014, Hotărârea nr. 04/19.02.2016, Hotărârea nr. 15/13.04.2016, Hotărârea nr. 30/08.08.2016 și Hotărârea nr.31/08.08.2016.

Demersul nostru este strâns legat de acțiunile de chemare în judecată introduse de Consiliul de mediere împotriva mediatorilor și care au ca obiect recuperarea unor sume de bani pentru perioada cuprinsă între anii 2009-2016, perioadă în care ”taxa profesională” a făcut obiectul unor reglementări diferite, în funcție de viziunea membrilor care au condus instituția. În acest context, considerăm că modul diferit de abordare al conducerilor anterioare ale instituției în ce privește problema ”taxei profesionale” este un argument determinant ce nu permite actualei conduceri a Consiliului de mediere să intervină și să reglementeze retroactiv, stabilind obligații de plată, penalizări și sancțiuni disciplinare.

Membrii Consiliului de mediere au dreptul de a decide exclusiv pentru perioada mandatului lor.

Consiliul de mediere anterior celui actual, nu a reglementat neplata taxei profesionale ca și creanță și nici ca abatere disciplinară, din motivul că o astfel de perspectivă nu are temei legal.

Membrii unui consiliu nu au calitatea legală de a acționa în numele membrilor altui consiliu.

Fostul președinte al Consiliului de mediere, Dorin Bădulescu, a declarat în ședința din data de 10 martie 2017 că nu a emis facturi pentru plata taxei stabilite prin Hot. nr. 20/31.05.2014  ( hotărâre care a fost în vigoare în perioada 2014-2016) și că nu a existat o astfel de decizie a Consiliului de mediere care și-a încheiat mandatul în 2015, nu din neglijență, ci pentru că a acționat legal. Conform Hot. nr. 20/31.05.2014 taxa profesională este o plată pentru serviciile descrise și prestate de către Consiliul de mediere, mediatorilor. Neplata taxei nu este o creanță, odată ce este sancționată nedisciplinar, sancțiuni care au fost deja aplicate (refuzul participării la Conferința Națională, a accesului la bibliotecă, a participării la întâlniri regionale sau stagii profesionale). Nu există temei legal pentru a reține că neplata taxei profesionale constituie abatere disciplinară, așa cum nici un text de lege nu prevede sancțiunea suspendării din profesie sau radierea de pe tabloul mediatorului în caz de neplată a taxei.

Dreptul de furnizare a serviciului de mediere este, conform legii, acordat pe durată nedeterminată de către Consiliul de mediere, și nu anual - condiționat de plata unei sume de bani către acesta, astfel încât fiecare consiliu să-și rezerve dreptul de stabilire a unei astfel de sume, în funcție de nevoile personale ale membrilor săi.

Actualul Consiliu de mediere nu are calitatea legală de a se substitui fostului Consiliu de mediere și de a decide modul în care Hot. nr. 20/31.05.2014 a fost aplicată de către acesta pe perioada mandatului său.

Numai în cazul în care, în aplicarea Hot. nr. 20/31.05.2014, s-ar fi încălcat legea, actualul Consiliu de mediere ar fi fost îndreptățit să modifice și să aplice corespunzător, de la data modificării, iar fostul Consiliu de mediere să fie răspunzător pentru încălcarea prevederilor legii.

Din Consiliul de mediere anterior, au facut parte și următorii membri ai actualului Consiliu de mediere: Bădulescu Dorin (președinte), Șuștac Zeno (vicepreședinte), Dedu Ion (vicepreședinte), Mitroi Mugur. Aceștia, alături de ceilalți membri ai fostului Consiliu de mediere, trebuie să dovedească serviciile efectuate în schimbul taxei stabilite prin Hot.nr.20/ 31.05.2014, cheltuielile bugetate, modul în care s-a stabilit cuantumul taxei, contractele între Consiliul de mediere și mediatori care au generat obligația de plată, dovada recepționării serviciului, facturile emise în termenul legal prevăzut, cu precizarea explicită a serviciului prestat. Numai în situația în care sunt îndeplinite condițiile de mai sus și plata nu s-a onorat, Consiliul de mediere actual este îndreptățit să solicite plata pe calea instanței de judecată.

Facturile trebuiau emise de Consiliul de mediere anterior, în termenul legal, iar situația plăților restante trebuie să se regăsească în Procesul-verbal de predare-primire încheiat între fostul și actualul Consiliu de mediere.

În ceea ce privește perioada 2015-2016, principiile de solicitare de plată sunt aceleași. În caz contrar, Consiliul de mediere solicită o plată nedatorată.

În privința sancțiunilor disciplinare, nu există baza legală, astfel încât fapta de a nu plăti o sumă de bani nedatorată să constituie o abatere de natură să aducă atingere probității profesionale. Eventualele comisii de disciplină vor trebui să decidă dacă obiectul sesizării Consiliului de mediere este în conformitate cu prevederile legii, deoarece, în caz contrar, vor răspunde alături de actualul Consiliu de mediere.

În condițiile în care solicitarea de plată a Consiliului de mediere ar fi legală și întemeiată, plata s-ar recupera pe calea instanței. Din moment ce Consiliul de mediere a ales ca instanța să decidă dacă este o plată datorată, este inexplicabil cum Consiliul de mediere, în același timp, demarează sancționarea disciplinară. În cazul plăților pentru servicii, plata datorată se recuperează pe calea instanței de judecată. În cazul în care plata este de natura unei obligații profesionale prevazută de lege ca și condiție de exercitare a aceteia, nerespectarea obligației se sancționează disciplinar. Pentru aceeași plată datorată, cele doua mecanisme se exclud reciproc.

Dacă instanța va considera că este o plată datorată, aceasta va obliga la plată mediatorul; în schimb,dacă va considera că nu este o plată datorată, atunci, implicit, rezultă că nu există fapta care ar constitui abatere.

În condițiile în care numai unii mediatori au posibilitatea să dovedească (în instanța de judecată) faptul că nu datorează plata taxei, iar pentru alti mediatori se aplică procedura disciplinară, Consiliul de mediere acționează discriminatoriu.

Eventuala sesizare de către Consiliul de mediere a Comisiei de Disciplină nu poate opera retroactiv, pentru ”fapte” anterioare datei de  08.08.2016, când a fost adoptată Hotărârea nr.30.  Până la  Hotărârea nr. 15/13.04.2016, a operat Hotărârea nr.20/ 31.05.2014, prin care  s-au stabilit și pus în aplicare sancțiuni nedisciplinare pentru neplata taxei anuale aferente  anilor 2014, 2015 si 2016 (refuzul participării la Conferința Națională, a accesului la bibliotecă, a participării la întâlniri regionale sau stagii profesionale).

În cazul în care prevederile Hotărârii nr.30/08.08.2016 ar fi legale, acestea s-ar aplica începand cu anul 2017.

Sancționarea disciplinară a mediatorilor prevăzută prin Hot.nr.30/08.08.2016 încalcă prevederile legii privind dreptul mediatorilor de a-și exercita profesia, acordat pentru o durată nelimitată în timp. Termenul nelimitat pentru care este acordată autorizația de mediator mediator a fost reglementat de către Ministerul Justiției, în aplicarea Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European.

Consiliul de mediere nu are calitatea de a modifica legea și nici dreptul de a se substitui Ministerului Justitiei. Conform OG 13/2010 pentru modificarea si completarea unor acte normative în domeniul justitiei în vederea transpunerii Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne, profesia de mediator intră  în sfera de reglementare a Ministerului Justitiei.

Faptul că taxa profesională a fost introdusă de un grup de persoane care au făcut parte din Consiliul de mediere începând cu anul  2012 - până în prezent, iar anterior acestei perioade nu a existat o astfel de taxă de tip ”profesional”, dovedește faptul că nu este o taxă prevăzută de lege ca obligație pentru mediatori, ci o sumă de bani decisă de un grup de mediatori care au ajuns în Consiliul de mediere.

Vom primi un răspuns de la Consiliul de mediere în 30 de zile și îl vom comunica public. Dacă acesta va fi nesatisfacator, vom continua demersul în instanța de judecată pentru anularea Hotărârilor Consiliului de mediere  menționate mai sus.

Până la momentul la care va fi înregistrată la instanță acțiunea de anulare a acestor hotărâri și vom avea dovada în acest sens, este important ca mediatorii să nu cedeze amenințărilor primite prin mail de la președintele Consiliului de mediere și să-și asigure o apărare în cazul în care sunt chemați în judecată. Există soluții ale instanțelor din țară favorabile mediatorilor. Exemplificăm mai jos câteva:

http://portal.just.ro/299/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=29900000000681573&id_inst=299

http://portal.just.ro/256/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=25600000000091428&id_inst=256

http://portal.just.ro/212/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=21200000000388536&id_inst=212

Pe scurt, principalele motive de nelegalitate a hotărârilor atacate sunt următoarele:

1. Conform atribuțiilor Consiliului de mediere prevăzute în art.20 precum și prevederilor ce stabilesc veniturile instituției din art.21 din Legea nr.192/2006, acesta nu are dreptul de a institui taxe  profesionale de tip anual în sarcina mediatorilor, taxe care ar constitui o condiție pentru exercitarea profesiei și prin care s-ar încălca durata nelimitată de autorizare ca mediator, garantată prin lege.

2. Administrarea Tabloului mediatorilor ”în conformitate cu cerințele legii” reprezintă aplicarea dispozițiilor art.12 din Legea nr.192/2006, activitate care este atribuția Consiliului de mediere conform dispozițiilor art.20 lit. f. și nu o obligație a mediatorilor. Susținerea acestei activități se face din sursele de venit ale Consiliului de mediere prevăzute în art.21 și nu din banii mediatorilor.

3. Legea medierii nu prevede nicio obligație pentru mediatori de a plăti taxe sau orice alte sume de bani obligatorii către Consiliul de mediere pe parcursul exercitării profesiei.Consiliul de mediere nu are atribuția legală de a institui obligații pentru mediatori în afara celor prevăzute expres și limitativ de lege.

4. Consiliul de mediere nu poate pretinde mediatorilor să susțină financiar funcționarea instituției, cu sume fixe datorate anual ca într-un sistem de cotizație asociativ, de vreme ce Consiliul de mediere nu este un organism profesional asociativ al mediatorilor.

5.  Mediatorul plătește la autorizare, respectiv la modificarea formelor de exercitare taxe destinate prestării acestui tip de servicii, care includ și înregistrarea în Tabloul Mediatorilor, respectiv modificarea datelor înscrise în Tabloul Mediatorilor, Consiliul de mediere nu poate pretinde alte taxe pentru administrarea datelor mediatorului înscris în Tabloul Mediatorilor și cu atât mai puțin o taxa scadentă anual. În caz contrar, Consiliul de mediere încasează o plată nedatorată, fiind îndrituit conform 1341 Cod civil la restituire.

6. Consiliul de mediere nu are atribuția și în consecință, nici dreptul conform prevederilor legii de a încadra o faptă la abaterea prevăzută de art.38 lit.e, aceasta fiind exclusiv atribuția Comisiei de disciplină în cadrul procedurii prevăzute de art.40 din Legea nr.192/2006. Consiliul de mediere nu are dreptul să stabilească nivelul sancțiunilor prevăzute de art.39, această atribuție revenind de asemenea Comisiei de disciplină în cadrul procedurii prevăzute de art.40.

7. Consiliul de mediere nu are dreptul de a modifica condițiile de furnizare a serviciului de mediere care au fost stabilite exclusiv prin Legea nr.192/2006, cu modificările și completările ulterioare, în acord cu cadrul legal legal european privind libertatea serviciilor. Singura condiție pentru furnizarea serviciului de mediere în România, atât pentru mediatorii cetățeni români, cât și pentru cetățenii din spațiul european, este autorizarea ca mediator, autorizare care este pe termen nelimitat. Consecința aplicării prevederilor hotărârilor mai sus menționate este faptul că dreptul de furnizare a serviciului de mediere, autorizarea, se acordă pe perioadă de un an și depinde de o plată al cărei cuantum este stabilit aleator de către orice Consiliu, ceea ce încalcă prevederile legii și reprezintă un abuz.

 Consiliul de mediere nu are calitatea legală de a reglementa în domeniul autorizării și furnizării serviciului de mediere și nici al profesiei de mediator, atribuțiile sale fiind stabilite în cuprinsul art.20 al Legii nr.192/2006, orice abatere de la acesta reprezentând o uzurpare a funcției. Consiliul de mediere este organism de interes public, asimilat autorităților.

06.06.2017