Medierea reprezintă o alternativă reală şi pozitivă „luptelor” extenuante din sala de judecată unde, la final, adversarii ajung uzaţi și epuizați din punct de vedere emoţional şi financiar.

Trăsăturile generale o prezintă ca o procedură relativ informală, privată, confidenţială, bazată pe cooperare, în care o terţă persoană, imparţială, ajută părţile să ajungă la decizii reciproc avantajoase în soluţionarea conflictelor dintre ele.

În mediere părţile îşi exprimă în mod liber punctele de vedere, ele sunt singurele care iau decizii şi deţin controlul total asupra hotărârilor luate, care se resfrâng pe plan personal, profesional, financiar sau de altă natură.

Mediatorul ascultă, ajută părţile să se concentreze asupra aspectelor importante pentru ele şi le sprijină în generarea cât mai multor posibilităţi de soluţionare a diferendului.

De cele mai multe ori, medierea eficientizează comunicarea dintre părţi, le ajută să înţeleagă mai bine nu doar care sunt neînţelegerile lor, ci mai ales de ce au apărut aceste neînţelegeri, determinând astfel o îmbunătăţire a relaţiei.

În majoritatea cazurilor, medierea presupune costuri mai reduse decât un proces în instanţă şi în aproape toate cazurile, timpul de soluţionare a conflictului este mai redus. Părţilor nu le sunt impuse termene, proceduri prestabilite sau alte reguli stricte privind sarcina probei, aşa cum se întâmplă în instanţă.

Deşi sunt situaţii şi oameni care doar în instanţă găsesc răspunsuri şi  soluţii disputelor, totuşi medierea ar trebui avută în vedere ori de câte ori se iveşte un conflict.

Serviciile de mediere nu sunt limitate la o anumită arie conflictuală.

Abilităţile în mediere şi analiza se concentrează pe soluţionarea conflictelor dintre persoane (fizice şi/sau juridice), oricare ar fi natura acestor conflicte.

Modul în care se desfăşoară procedura medierii, propriu fiecărui mediator, este cel mai important aspect al acesteia iar rezultatul la care se ajunge este benefic tuturor părţilor.

Seviciile de mediere se pretează pe conflicte având ca obiect: raporturi de familie; relaţii comerciale; fapte penale; cauze succesorale; raporturi din sfera dreptului civil ( cauze privind dreptul de proprietate şi dezmembrămintele lui; relaţii de vecinătate; partaje; etc.); răspunderea contractuală; raporturi de muncă; răspunderea profesională (malpraxis); protecţia consumatorului; etc.

Medierea și profesia de mediator sunt reglementate în România de Legea nr.192/2006, modificată și completată iar autoritatea națională de reglementare în domeniul medierii este Consiliul de Mediere, organism autonom de interes public.