Părţile pot soluţiona prin mediere neînţelegeri legate de împărţirea bunurilor rămase prin moştenire şi desocotirea asupra cheltuielilor făcute de moştenitori, cauze privind dreptul de proprietate, posesia, raporturi de vecinătate, precum şi conflicte rezultate din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a diferitelor tipuri de contracte (de întreţinere, de vânzare-cumpărare, de împrumut, etc.).

În materie succesorală, părţile pot apela la un mediator atât înainte de a introduce o cerere de chemare în judecată, cât şi ulterior, în cursul unui dosar pe rol. Părţile pot participa personal la procedura medierii sau pot fi reprezentate de un mandatar cu procură specială; de asemenea, ele pot fi asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţii stabilite de comun acord.

În situaţia în care părţile se prezintă la mediator din proprie iniţiativă, fără a fi implicate într-un dosar, ele pot ajunge la o înţelegere cu privire la modul de împărţire a bunurilor succesorale, înţelegere materializată într-un acord de mediere. Acordul de mediere întocmit de mediator şi semnat de el şi de părţi are valoarea unui înscris sub semnătură privată şi trebuie prezentat de părţi instanţei de judecată sau notarului spre autentificare.

Pentru a putea încheia un acord de mediere având ca obiect partajul bunurilor succesorale părţile vor solicita în prealabil instanţei de judecată sau notarului constatarea deschiderii succesiunii, a calităţii de moştenitor şi a cotelor cuvenite fiecăruia; aceste aspecte nu pot face obiectul unei medieri. După obţinerea Certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecatoreşti prin care se constată deschiderea succesiunii, calitatea de moştenitor şi cotele succesorale, părţile pot demara procedura medierii în vederea ajungerii la o înţelegere cu privire la atribuirea efectivă a bunurilor moştenite.

Dacă acordul de mediere a intervenit între părţi fără a exista un dosar pe rol, atunci ele se vor adresa instanţei cu o acţiune specială, prevăzută de Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, solicitând instanţei consfinţirea acordului de mediere. Legea acordă părţilor o facilitate privind timbrajul, în sensul că această acţiune se timbrează cu o taxă fixă de 20 lei, la care se adaugă o taxă în cuantum de 1,5% din valoarea masei partajabile (faţă de 3% sau 5%, cât ar fi taxa de timbru pentru acţiunea de partaj succesoral). Această taxă de timbru nu se restituie.

A doua situaţie este cea în care instanţa de judecată recomandă părţilor dintr-un dosar aflat pe rol să se informeze despre avantajele medierii sau chiar să încerce soluţionarea cauzei prin mediere.

În acest caz părţile vor participa, împreună sau separat, la o şedinţă în cadrul căreia mediatorul le va expune avantajele concrete, raportat la cazul lor, pe care le pot avea dacă optează pentru soluţionarea conflictului prin mediere.

Şedinţa de informare este gratuită; mai mult, conform legii, acceptarea participării sau participarea părţilor la şedinţa de informare nu constituie o recunoaştere a pretenţiilor celeilalte părţi şi nu întrerupe cursul prescripţiei.

Dacă părţile unui dosar pe rol aleg să încerce soluţionarea conflictului prin mediere, ele au două posibilităţi: prima este aceea de a apela la mediator în timpul desfăşurării procesului din instanţă, iar a doua variantă - aceea de a solicita suspendarea cauzei. De menţionat că cererea de repunere pe rol a unui dosar suspendat pentru ca părţile să încerce soluţionarea prin mediere este scutită de taxă de timbru.

Acordul de mediere intervenit astfel între părţi va fi prezentat instanţei de judecată, care va lua act de modul de împărţire a bunurilor convenit de părţi prin acord şi va pronunţa o hotărâre cu putere de titlu executoriu.

Restituirea taxelor de timbru în situaţia în care acordul de mediere intervine ulterior investirii instanţei cu cererea de partaj succesoral se poate dispune doar în situaţia în care părţile au depus la dosar Certificat de moştenitor, eliberat de notar.