Părţile pot soluţiona prin mediere și neînțelegerile legate de dreptul de proprietate, posesie, raporturi de vecinătate, precum şi conflicte rezultate din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a diferitelor tipuri de contracte (de întreţinere, de vânzare-cumpărare, de împrumut, etc.),  cererile în pretenții.

Partea sau părțile unui conflict se pot prezenta la mediator înainte de introducerea unei cereri de chemare în judecată sau în timpul unui dosar pe rol. De asemenea, părțile pot fi reprezentate prin procură specială, pot fi asistate de avocat și/sau, în anumite condiții, asistate și de alte persoane.

În situația în care persoanele în conflict soluționează disputa prin mediere anterior depunerii unei acțiuni în instanță, înțelegerea lor se va materializa într-un acord de mediere semnat de părți și de mediator, cu valoarea unui înscris sub semnătură privată. De menționat că părțile pot ajunge și la o înțelegere parțială, urmând ca aspectele nerezolvate să fie soluționate ulterior, în modalitatea pe care ele o vor alege.

Acordul de mediere astfel încheiat poate rămâne în stadiul de înscris sub semnătură privată sau va fi depus spre consfințire în instanță, competentă fiind Judecătoria în raza căreia una dintre părți are domiciliu sau judecătoria în raza căreia se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere.

Sunt anumite cazuri în care părțile sunt obligate, conform legii, să prezinte acordul de mediere fie instanței pentru a fi verificat sub aspectul legalității și cuprins în hotărâre judecătorească, fie notarului pentru autentificare. Aceste situații sunt cele în care acordul de mediere are ca obiect transferul proprietății bunurilor imobile și a altor drepturi reale, partaje și cauze succesorale. Nerespectarea acestei obligații se sancționează cu nulitatea absolută a acordului.

Din punct de vedere al timbrajului, legiuitorul răsplătește eforturile celor care își soluționează amiabil disputele prin aceea că acțiunea în consfințirea acordului de mediere presupune, în funcție de cazul concret, o taxă de timbru fixă de 20 lei, la care se adaugă 50% din taxa calculată în raport de valoarea obiectului sau doar o taxă fixă de 20 lei (art. 11 alin. 1 lit. a din OUG nr. 80/2013).     

Când există deja un dosar pe rol, părțile se prezintă la mediator din proprie inițiativă sau la recomandarea instanţei de judecată. Judecătorul poate să îndrume părțile să se informeze despre avantajele medierii sau chiar să încerce soluţionarea cauzei prin mediere.

În acest caz părţile vor participa, împreună sau separat, la o şedinţă în cadrul căreia mediatorul le va expune avantajele concrete, adaptate la cazul lor, pe care le pot avea dacă optează pentru soluţionarea conflictului prin mediere.

Şedinţa de informare este gratuită; mai mult, conform legii, acceptarea participării sau participarea părţilor la şedinţa de informare nu constituie o recunoaştere a pretenţiilor celeilalte părţi şi nu întrerupe cursul prescripţiei. Cu alte cuvinte, participarea la informare nu obligă nici una din părți la nimic.

Dacă după discuțiile cu mediatorul părțile aleg medierea, ele pot solicita suspendarea dosarului din instanță (fără a fi obligate ulterior la plata taxei de repunere pe rol) sau pot demara procedura medierii în timpul dosarului.

Acordul de mediere prin care părțile au hotărât stingerea litigiului în totalitate sau în parte va fi depus în instanță, fie imediat, fie la următorul termenul de judecată.

Taxa de timbru se restituie părții care a plătit-o, la solicitarea acesteia, exceptând cauzele în care acordul de mediere se referă la transferul dreptului de proprietate sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje și cauze succesorale- atunci când nu a fost eliberat certificatul de moștenitor.