Înţelegere între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice) din care decurg anumite drepturi şi îndatoriri; Consens, înţelegere, consimţământ; înţelegere, învoială; convenţie între două sau mai multe părţi în vederea încheierii, modificării sau desfiinţării unui act juridic; comunitate de vederi asupra unui punct determinat într-o înţelegere; consens, asentiment, acceptare. De comun acord – în înţelegere deplină.

locuţiune ce exprimă ideea că o anumită condiţie (de formă sau de fond) este cerută de lege pentru însăşi validitatea unui anumit act juridic, nu doar pentru dovada acestuia.

Care exprimă o opoziţie;

axat pe perspectiva unei alte persoane, în loc de cea proprie; opusul egocentrismului.

Înţelegător, binevoitor, conciliator, prietenos; care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică;

Jurisdicţie alternativă, cu caracter privat. Părţile litigante şi tribunalul arbitral pot stabili reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun, cu condiţia ca aceste reguli să nu contravină ordinii publice şi dispoziţiilor imperative ale legii.

tehnică de optimizare a comunicării, folosită și în mediere, prin care îi transmitem interlocutorului semnificația pe care o acordăm mesajului său; este utilizată în scopul informării, acordării de suport emoțional sau pentru reducerea agresivității verbale a interlocutorului.

Brainstorming-ul este o tehnică ce se foloseşte pentru stimularea gândirii creatoare în grup. Termenul provine din lb. engleză, iar in traducere fidelă înseamnă "furtună în creier".

Literatura de specialitate i-a dat diferite denumiri: furtuna în creier (în sens etimologic), asaltul de idei, cascada ideilor, metoda Osborn, filosofia marelui DA, evaluarea amânată. A fost creată de Alex Osborn în anul 1957 şi a fost dezvoltată pentru a depăşi unele dificultăţi cu care grupurile se confruntă când trebuie să se rezove probleme. Astăzi are o aplicabilitate deosebită, în special în domeniul economic.
Este o metodă interactivă care se bazează pe dezbaterea unei probleme, prin emiterea liberă şi spontană a opiniilor, indiferent cât de hazardate sunt. Scopul acesteia este de a înlesni găsirea celei mai adecvate soluţii, printr-o intensă mobilizare a ideilor tuturor participanţilor la discuţie. Este un excelent exerciţiu de cultivare a creativităţii în grup şi stimulează inventivitatea participanţilor.
Există două principii generale în spatele acestei tehnici şi anume: rezolvarea în etape şi fiecare etapă trebuie să respecte câteva reguli precum: abţinerea de la judecată critică, încurajarea ideilor «trăsnite», contează cantitatea şi nu calitatea (numai la început), folosirea ideilor exprimate de ceilalţi, fiecare persoană şi fiecare idee sunt la fel de valoroase.

Brainstorming-ul a fost considerat de unii pedagogi, drept o tehnică adaptabilă învăţării şcolare, astfel că multe cursuri de pedagogie o situează printre metodele didactice.

lucru care are o așezare fixă, stabilă și nu poate fi mutat dintr-un loc în altul fără să-și piardă destinația inițială sau identitatea; bunurile imobile pot fi imobile prin natura lor (pământul, clădirile), prin destinația lor (bunuri devenite accesoriul unor imobile prin natură, urmare a voinței proprietarului) sau prin obiectul la care se aplică (orice drept real, de creanță sau acțiune în justiție având ca obiect un bun imobil) 

ansamblu de reguli de conduită, morale stabilite în interiorul unei profesii.

fenomen psihosocial prin care se determină modificarea atitudinilor și comportamentelor țintei, ca răspuns la dorința agentului de schimbare(Ana Stoica-Constantin).

O dispută manifestă între cel puţin două părţi interdependente, care percep obiective incompatibile, resurse limitate sau interferenţe ale uneia dintre părţi în atingerea obiectivelor celeilalte (Floyd);

dispută în care părțile/sistemele implicate sunt vădit disproporționate sau sunt percepute ca atare.

Conflictul dintre angajaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sau de serviciu.

A lucra împreună cu cineva; a colabora; a conlucra; a-şi da concursul; a participa la realizarea unei acţiuni commune;

Ansamblu al normelor de conduită şi al obligaţiilor specifice fiecărei categorii profesionale;

Neînţelegere; controversă; diferend; ceartă; dezbatere, discuţie aprinsă (cu privire la un subiect, temă)

Deosebit, diferit; contradictoriu; (despre concepţii, idei, atitudini) care diferă, care sunt în contradicţie;

Stare sufletească a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva; năzuinţă, dor, aspiraţie;

Drept patrimonial (cu un conţinut economic, evaluabil în bani) în virtutea căruia titularul său poate să-şi exercite atributele asupra unui lucru determinat, în mod direct şi nemijlocit, fără a fi necesară intervenţia altei persoane.

incapabil să adopte perspectiva unei alte persoane.

Termenul de empatie porneşte de la grecescul empatheia, „a se simţi în“, şi a fost folosit iniţial pentru a denumi capacitatea de a percepe experienţa subiectivă a unei alte persoane. Spre deosebire de simpatie, care presupune doar o atitudine pozitivă faţă de cealaltă persoană, empatia înseamnă înţelegerea deplină a acesteia, atât la nivel intelectual, cât şi la nivel emoţional.
Empatia pune accentul pe elementele afective, emoţii, sentimente exprimate verbal şi nonverbal;
A asculta cu empatie înseamnă a adopta cadrul de referinţă al părţii şi a privi lumea la fel cum o vede ea;
Empatia creează o ambianţă de încredere şi deschidere afectivă, o punte între mediator şi părţi ce determină o comunicare eficientă şi o mai bună înţelegere a nevoilor părţilor.

Ansamblu de norme în raport cu care un grup uman îşi reglează comportamentul pentru a deosebi ce este legitim şi acceptabil în realizarea scopurilor; morală. Totalitate a normelor de conduită morală;

este ansamblul ideilor pe care un individ le are despre el însuși, inclusiv despre rolul său(profesie, clasă socială), despre trăsăturile de caracter și corpul său; reprezentarea și evaluarea pe care individul și le face despre el însuși în diferite etape ale dezvoltării și în diferite situații în care se află. Prin urmare, nu există o singură imagine de sine, ci mai multe(Ana Stoica-Constantin, 2004).

act bilateral, înțelegere ce intervine între infractor și victima infracțiunii, în cazurile prevăzute de lege, de a pune capăt conflictului născut din săvârșirea infracțiunii, înlăturând răspunderea penală și consecințele civile ale faptei. 

Care tratează părţile în mod egal; capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv;

Înscris întocmit şi semnat de părţi, fără intervenţia vreunui organ de stat. Pentru valabilitatea obligaţiei ce se constată prin înscrisul sub semnătură privată se cere ca acesta să fie semnat de persoana care se obligă.

Preocuparea (în sensul de acţiune) pe care o manifestă un individ în vederea satisfacerii unei nevoi;

încetarea prescripţiei începute, ştergerea pentru trecut a efectelor acesteia şi declanşarea unei noi prescripţii de îndată ce dispare cauza care a anihilat prescripţia anterioară.

formă de influențare socială, prin excelență, ce constă în determinarea oamenilor de a se supune voinței celuilalt, creându-le senzația că supunerea lor este liber consimțită, deși acțiunea în sine este în defavoarea acestora.

Modalitate legală de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.

concept ce aparține lui Allan E.Gross(transparent mediation); presupune explicarea de către mediator, pe parcursul procesului, a principiilor, tehnicilor, tacticilor și strategiilor folosite, scopul fiind informarea permanentă a părților și încurajarea lor în a le aplica. Tehnicile sunt cele specifice pocesului medierii precum: declarația introductivă, reflectarea, ascultarea activă, construirea agendei, testarea realității, devalorizarea reactivă, sesiunile separate, empatia, identificarea intereselor.

Care nu are un interes în cauză

o condiție a cărei satisfacere este necesară pentru menținerea homeostaziei(Dworetzky,1988). Homeostazia fiind tendința organismului de a-și menține stabilitatea, la nivelul optimal de funcționare, orice deviație de la acest nivel va crea o nevoie(Ana Stoica-Constantin, 2004).

procesul de extragere a semnificațiilor lucrurilor pe care le trăim în mediul nostru; percepție interpersonală- procesul de extragere a semnificațiilor legate de persoanele din mediul nostru și de relațiile cu acestea.

formă de comunicare și influență socială prin care oamenii sunt determinați să gândească sau să acționeze într-un anumit fel. 

condiție obligatorie pentru tragerea la răspundere penală a infractorului pentru infracțiuni anume prevăzute de lege; ● plângerea prealabilă trebuie făcută de persoana vătămată, pentru infracțiunile anume desemnate prin lege, făcută cu respectarea condițiilor legale privind forma, organul căreia i se adresează și termenul în care poate fi depusă. Ea se deosebește de plângere, care reprezintă un mijloc de încunoștiințare despre săvârșirea unei infracțiuni a cărei victimă a fost însuși cel care formulează plângerea (sau una din persoanele pentru care poate face plângere); plângerea, ca mod de sesizare a organelor penale, poate privi atât o infracțiune pentru care este necesară plângerea prealabilă, cât și orice altă infracțiune pentru care tragerea la răspundere penală se face din oficiu.

Stingerea dreptului la acţiune în sens material sau a dreptului de a cere executarea;

mijloc de stingerea dreptului la acţiune în sens material, prin neexercitarea acelui drept în intervalul de timp stabilit de lege; prescripţia extinctivă face ca titularul unui drept, care a stat în pasivitate un anumit timp, să-şi piardă ocrotirea dreptului respectiv pe calea acţiunii în justiţie şi, odată cu aceasta, posibilitatea de a obţine executarea silită a obligaţiei corelative lui.

Este o tehnică ce are ca obiectiv crearea unei modificări în percepţiile oamenilor, astfel încât anumite situaţii să fie rezolvate mai eficient; Altfel spus, are loc o modificare de cadru(eng. reframing), ce duce la privirea problemei dintr-un alt punct de vedere.
Oamenii au tendinţa să încadreze lucrurile pe baza modului în care le-au perceput în trecut. De multe ori, schimbând standardele obişnuite de percepţie, se creează mai multe opţiuni pentru viaţa noastră.
Experienţele trecute ale fiecărui individ îi filtrează în mod sistematic capacitatea de a vedea ceea ce se petrece de fapt în jurul său.
În mediere, în general, fiecare dintre părţile implicate vine cu propria "poveste", centrată pe o problemă. Uneori există un pachet de probleme sau o reţea de cauze în spatele unei probleme, iar conflictul reprezintă doar vârful aisbergului. Intervenţia mediatorului va fi una de profunzime, atunci când vor fi abordate atât setul de probleme cât şi setul de relaţii ce se află în spatele situaţiei conflictuale sau altfel spus aspectele ce gravitează în jurul conflictului.
Mediatorul poate introduce noi perspective asupra problemelor.

A spune cu alţi termeni într-o manieră mai concisă sau mai explicită ceea ce partenerul de conversaţie(în mediere, una dintre părţi) tocmai a exprimat. O reformulare este corect efectuată şi devine eficientă doar în măsura în care întruneşte acordul celui căruia îi este destinată. Principalul criteriu al validităţii reformulării îl reprezintă acordul părţii;

mijloc juridic prin care instanţa de judecată, la cerere sau din oficiu, stabileşte un termen de judecată; ● în timpul deliberării, dacă instanţa apreciază că sunt necesare probe sau lămuriri noi, dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părţilor; ● o cauză suspendată va fi repusă pe rol la cererea oricăreia dintre părţi, după încetarea motivului care a determinat suspendarea. 

act unilateral, manifestarea de voință a persoanei vătămate printr-o infracțiune, care după ce a introdus plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, revine și renunță, în condițiile legii, la plângerea făcută,  înainte de soluționarea cauzei printr-o hotărâre definitivă.

A reda pe scurt esenţialul unei expuneri, al unei lucrări; a sintetiza

generalizări cu privire la grupuri de persoane, aplicate membrilor individuali ai grupurilor respective, ce pot avea influențe puternice asupra modului în care percepem oamenii respectivi(Floyd); pot determina evaluări inadecvate sau subestimează diferențele dintre persoanele care aparțin unui grup.

numită și evaluare de sine, este o trăsătură afectiv-atitudinală a personalității, care exprimă sentimentele noastre față de noi înșine: prețuirea, acceptarea și evaluarea Eului. Cuprinde un set de elemente autoevaluative, de factură globală, asupra individului: ce gândesc eu despre mine, ce consider că sunt capabil să fac, dacă mă simt optimist, pesimist, etc.(Ana Stoica-Constantin, 2004)

amânarea împlinirii termenului de prescripţie cu un interval de timp egal cu durata unor împrejurări survenite în cursul prescripţiei şi care constituie pentru titularul dreptului la acţiune un impediment de natură juridică, materială sau morală de a acţiona; suspendarea determină încetarea temporară a curgerii termenului de prescripţie, care îşi va continua cursul după dispariţia cauzei de suspendare, socotindu-se şi timpul scurs înainte de apariţia acelei împrjurări.

categorie de venituri ale bugetelor locale care se percep cu ocazia formulării/ introducerii unor cereri sau acţiuni la instanţele judecătoreşti (de orice grad) ori adresate Ministerului Justiţiei sau Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin plata cărora se acoperă o parte din cheltuielile făcute de stat pentru distribuirea justiţiei.

înscrisul întocmit de către organul competent, cu respectarea prevederilor legii, în virtutea căruia devine posibilă punerea în executare pe cale silită a creanţei pe care o constată, cu condiţia ca executarea să se circumscrie obiectului pe care acesta l-a determinat; legea dispune că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

operație juridică în virtutea căreia proprietatea unui bun se transmite din patrimoniul unei persoane în patrimoniul alteia.

reproducerea într-o relație nouă a unor idei, atitudini, sentimente, comportamente pe care le-am manifestat într-o relație anterioară, de obicei în copilărie; repetarea modului de a reacționa la anumite conflicte, a unei structuri de comportament stereotipizate, bazate pe trecutul persoanei.

împrejurare de fapt care împiedică partea/părțile într-un act juridic să acționeze în cunoștință de cauză cu ocazia încheierii actului, având ca efect suprimarea sau restrângerea posibilității de exprimare liberă a consimțământului. Voința juridică este alterată, motiv pentru care partea/părțile au dreptul să solicite anularea actului juridic astfel întocmit.

voință juridică neafectată de vreun viciu de consimțământ.