Medierea

• este o procedură informală, confidenţială în care părţile îşi exprimă în mod liber punctele de vedere.
• constituie un mod prin care se eficientizează comunicarea între părţi;
• poate ajuta participanţii să identifice „miezul problemei”;
• presupune termene scurte de soluţionare a conflictelor şi costuri reduse faţă de instanţa de judecată sau alte proceduri alternative de soluţionare a disputelor;
• nu impune părţilor respectarea unor termene sau reguli stricte privind sarcina probei, aşa cum se întâmplă în istanţă.

Părţile 

• deţin în permanenţă controlul asupra procesului decizional;
• sunt singurele care iau hotărâri;
• ajung să înţeleagă mai bine nu doar care  sunt neînţelegerile dintre ele, ci mai ales de ce au apărut aceste neînţelegeri;
• îşi pot îmbunătăţi relaţia dintre ele;
• beneficiază de facilităţi privind taxele judiciare de timbru.

Mediatorul

• ascultă, ajută părţile să recadreze, să reformuleze, să rezume;
• ajută părţile să identifice şi să se concentreze asupra aspectelor importante pentru ele;
• sprijină părţile în generarea cât mai multor posibilităţi de soluţionare a diferendului;
• nu impune propriile soluţii în rezolvarea neînţelegerii dintre părţi.